Laptele vegetal vs laptele animal

By 09:38:00


Laptele de origine animala este o excelentă sursă de proteine, calciu, potasiu, vitamina b12 și vitamina D; și este important pentru asigurarea unei structuri osoase sănătoase, prin mineralizarea corectă a oaselor. Dietele care includ produse lactate tind să aibă o calitate nutrițională globală mai ridicată.

Există o mare varietate de tipuri de lapte – integral, degresat, de vacă, de capră, de soia, de migdale, de cocos. Fiecare tip de lapte are avantaje și dezavantaje, în funcție de dieta individuală, starea de sănătate, nevoile nutriționale și preferințele fiecăruia. De exemplu copiii, adolescenții, femeile însărcinate au nevoie de proteine, vitamina D și calciu, care se găsesc în cantități optime în laptele de origine animală (potrivit unui studiu recent, consumul de lapte vegetal comparativ cu cel de origine animală, la copii, s-a asociat cu o creștere încetinită în înălțime).

Avantajul laptelui de origine animală îl reprezintă conținutul proteic ridicat, calitatea superioară a proteinelor, faptul că e sursă naturală de calciu și vitamina D și echilibrul dintre aceste componente. Există totuși variante de lapte de soia care conțin aceeași cantitate de proteine ca laptele de vacă, ceea ce le fac comparabile cu acesta, deci prima variantă de luat în calcul dacă se dorește înlocuirea lui. Cele mai sărace în conținut proteic sunt laptele de migdale, orez, cocos și caju.

Dacă urmați o dietă cu conținut sărac în calorii și grăsimi, laptele degresat este varianta de ales. În cazul unei intoleranțe la lactoză sau dacă sunteți vegetarienti, la fel de sărac în grăsimi este și laptele de migdale, orez sau soia. Laptele integral sau cel de capră au un conținut mai mare în grăsimi, iar unele variantele vegetale, de cocos și caju, pot avea un conținut foarte ridicat, chiar de 23 g grăsimi/100 ml (enorm, comparativ cu 1.5 g/100 ml cât are laptele degresat).

Variantele de lapte vegetal cu arome, fie de cacao, fie de fructe, pot ascunde un conținut crescut în carbohidrați. Acestea, împreună cu laptele de orez și unele variante de lapte de migdale sunt tipurile de lapte cu conținutul cel mai mare de glucide. Dacă sunteți diabetic sau urmați un regim de slăbire, variantele recomandate sunt cele de origine animală, degresat, soia, caju sau cocos. 100 ml laptele de migdale sau de cocos poate avea și 0.1 sau 1 g de carbohidrați, comparativ cu 12.2 g din laptele de orez.

Indiferent de conținutul de grăsimi, atât laptele de vacă integral, cât și cel degresat, conțin aproximativ aceeași cantitate de proteine, calciu și vitamine. Un pahar cu lapte 1.5% are aproximativ 100 calorii și 3 grame de grăsimi, unul cu lapte integral are 150 calorii și 8 grame de grăsimi.

Laptele integral este bogat în grăsimi saturate și colesterol. Dietele bogate în astfel de grăsimi duc la creșterea Ldl colesterolului din sânge (colesterolul rău), care va duce la creșterea riscului cardiovascular. Pentru a menține nivelul colesterolului în limite normale limitați consumul de astfel de lactate. În plus, dacă beți prea mult lapte integral, veți avea un exces de calorii, care se vor transformă în kilograme în plus. Acest tip de lapte este indicat copiilor și celor care au nevoie de un plus de calorii.

Laptele degresat este opțiunea de ales, dacă țineți un regim de slăbire. Acesta are mai puțină grăsime, deci mai puține calorii. Atenție, dacă alegeți variantele cu 0% grăsime, lipsa lipidelor poate reduce absorbția anumitor vitamine.

Laptele de capră conține cea mai mare cantitate de proteine din orice tip de lapte, aproximativ 9 grame de proteine/pahar. Dezavantajul – un pahar de lapte de capră are 175 calorii și 10 grame de grăsimi, mult mai mult decât laptele integral de vacă.

Dacă nu tolerați laptele și produsele lactate de origine animală, puteți să le înlocuiți cu alte surse de calciu, cum ar fi laptele fără lactoză, lactate vegetale, legume crude, kale, migdale, semințe de susan, fasole boabe sau broccoli.

Laptele fără lactoză este la fel de sănătos ca cel obișnuit, și furnizează organimului aceleași minerale, vitamine, proteine, grăsimi precum laptele cu lactoză. Nu, nu scoate nimeni lactoza din lapte, ci se adaugă enzima lactază, care va separa glucoza și galactoza. De aceea poate avea un gust ușor mai dulce.

Laptele de soia fortifiat cu calciu este o opțiune bună pentru vegani, persoanele care au intoleranță la lactoză sau persoanele cu alergie la lactate. Un pahar cu lapte de soia, în funcție de producător, poate conține mai puține proteine și calciu vs lapte de vacă (6 grame de proteine vs 8 grame) sau aceeași cantitate de proteine și calciu. De aceea trebuie să citiți eticheta și vă asigurați că varianta de lapte de soia aleasă este fortifiata cu vitamina D și calciu. Atenție și la variantele cu arome, pentru că pot conține o cantitate mai mare de carbohidrați, comparativ cu variantele simple. 
Laptele de soia nu este recomandat persoanelor cu afecțiuni tiroidiene, deoarece există studii care sugerează că soia poate afecta absorbția hormonilor tiroidieni.
Cât de sănătos este laptele de soia depinde foarte mult de cât este de procesat, de unde provine materia prima, ce ingredientele mai conține și care este cantitatea consumată. Trebuie să vă asigurați că soia folosită la prepararea lui este 100% organică, nu din culturi modificate genetic, despre care nu este foarte clar cât de sănătoase sunt. Cantitativ, specialiștii susțin că o porție pe zi (echivalentul unui pahar de lapte) este suficient.

Laptele de migdale este făcut din migdale măcinate și apă. Un pahar de lapte de migdale este sărac în calorii și poate avea chiar mai puțin de 30 de calorii, atât timp cât nu este îndulcit. Deși migdalele sunt o sursă bună de proteine, laptele de migdale este sărac în proteine, carbohidrați, calciu și lipide (dar există variante fortifiate cu calciu și vitamina D). Poate fi o alegere bună pentru persoanele cu o dietă low-carb, cu intoleranță la lactate sau soia, și veganii cărora nu le place laptele de soia; dar nu este atât de nutritiv ca cel de origine animală sau din soia.
Laptele de orez poate fi o alternativă ușor de digerat, fără gluten, pentru persoanele cu multiple alergii alimentare, care nu tolerează laptele de soia sau care au alergie la nuci. Dezavantajul acestui lapte este conținutul bogat în calorii, carbohidrați și relativ sărac în nutritenti. Nu conține proteine, dar există variante fortifiate cu vitamina D și calciu. Poate provoca malnutriție dacă este administrat la copii, ca unică sursă de proteine.
Laptele de caju are o aromă dulce și cremoasă și este folosit frecvent la supele cremă sau sosuri. Textura sa e foarte apropiată de cea a laptelui integral de vacă, are mai puține calorii comparativ cu laptele degresat (aproximativ 25 calorii/pahar), foarte puține proteine și nu conține zahăr. Poate fi încercat de cei care doresc sau trebuie să evite produsele lactate animale, soia și glutenul.
Laptele de cocos nu conține proteine și poate fi bogat în grăsimi. În funcție de producător, un pahar de lapte de cocos poate avea de la 45 de calorii la 500 de calorii și între 0.1 și 23 grame de grăsimi saturate la 100 grame de lapte. Nu conține calciu sau vitamina D, dar pot exista variante fortifiate cu acești nutrienți.
Studiile recente arată că deși există o mare varietate de lactate vegetale, laptele de origine animală rămâne cea mai nutritivă opțiune. Dacă există intoleranțe sau alergii la lactate, cel mai apropiat de compoziția laptelui de vacă este laptele de soia, cu mențiunile de mai sus. Lactatele vegetale nu au aceeași compoziție ca cele animale, nici nu le sunt superioare nutrițional, de aceea nu trebuie privite ca substitute directe ale acestora. 

You Might Also Like

0 comentarii