Confesiunile unei ojoholice
Numele meu este Cristina și sunt ojoholica. Nu, nu este o dependență/obsesie pe care îmi doresc să o tratez și nici nu sunt în faza de negare. Iubirea pentru lacurile de unghii este o pasiune, fără de care viața cotidiană mi-ar fi mai tristă, mai banală, mai fără culoare...
Atunci când îmi fac unghiile mă deconectez total de la toate grijile posibile, concentrându-mă pe dificila decizie: "Ce nuanță să aleg?". E minunat cum o simplă manichiura, atent realizată, într-o nuanță potrivită stării mele din acel moment, îmi poate schimba întreaga zi. Îmi e și mai mare dragul să mă uit la unghiile mele, lucioase și perfect lăcuite. Și nu vă mai spun cum îmi tresare inima, de fiecare dată când cineva îmi spune: "Ce manichiură frumoasă ai! Cu ce lac te-ai dat?". În fond, o manichiură interesantă este un adevărat accesoriu.
În primă instanță am început, ca orice fată normală, cu câteva lacuri roz și nude. Îmi erau suficiente, deși admiram în secret unghiile roșii ale profesoarei de chimie.
Cu un an înainte să descopăr blogosfera de beauty am avut o fază de rebeliune, care s-a propagat și la nivelul unghiilor. Negrul cât mai negru, burgundy, chiar sclipici, aveam o poftă să le încerc pe toate. Totuși, nu exageram cu numărul de sticlute cumpărate și le foloseam prin rotație.
În toamna lui 2010 s-a produs dezastrul, care a durat doi ani :)) Pur și simplu nu mai aveam nici un control asupra dependenței și cumpăram foarte multe lacuri de unghii. Ajunsesem să evit mall-urile și supermarket-urile, de teamă că voi cedă tentației :))
În vara anului trecut am realizat cât prea mult e prea mult. Am aruncat sticluțele expirate, am făcut cadou nuanțele care nu mă mai entuziasmau, și mi-am impus o restricție rezonabilă - de fiecare dată când îmi voi dori un lac de unghii, voi aștepta minim două săptămâni; iar dacă dorința nu se diminuează, al meu va fi. În două săptămâni se pot întâmpla multe. Pot apărea alte zece nuanțe, de care să mă îndrăgostesc :)) Sau poate descopăr o nuanță asemănătoare, la una dintre prietenele mele. Ah, am uitat să vă spun, dar sunt aproape sigură că le-am insuflat și lor o părticică din pasiunea mea pentru lacurile de unghii. Chiar avem momente când ne entuziasmam la unison, în fața unei sticlute cu reflexe magice :))
Am lacuri de unghii de care mă leagă multe amintiri. Știu exact ce manichiură am avut atunci când am dat un anumit examen, când m-am întâlnit cu o prietenă veche, când am primit o veste extraordinară, când am simțit că lumea e a mea....dar mai știu și cât am visat la unele nuanțe, până să devină ale mele.
Vedeți voi, o sticluță colorată nu e o simplă sticluța colorată, e o întreagă poveste, fie scrisă, fie pe cale să se întâmple. Acum visez la colecția de sărbători L`Oreal Paris. Vă dați seamă câte povești se vor țese în jurul ei? Poate chiar o nouă iubire :)
Și nu, nu am nici un regret. Eu și Edith Piaf.
*Acest articol a fost scris pentru Școala de Beauty Blogging L'Oreal Paris.
.JPG)
23 comentarii
Si eu am trecut printr-o astfel de perioada de ojoholica :-)) noroc ca am trecut repede peste si nu am apucat sa cheltui prea multi bani :-))
RăspundețiȘtergereMacar ai facut o colectie impresionanta?
ȘtergereBuna Cristina! :)
RăspundețiȘtergereNumele meu este Ruxandra si(si eu) sunt o ojoholica. Pasiunea mea a inceput acum doi ani. Inainte nu-mi faceam unghiile(!!!).
Acum doar mi-e ciuda uneori ca trebuie sa le tai scurte. :)
:)) încântată sa te cunosc :) eu n-am probleme sa le tai scurte, dar mi-as face unghiile in fiecare zi :))
ȘtergereSa stii ca dependenta ta s-a transmis si la mine :) de cand te-am descoperit, ti-am citit articolele legate de lacurile de unghii si am simtit dragostea cu care ai descris fiecare lac, fiecare manichiura, fiecare colectie. Si asa am inceput sa imi schimb manichiura de 2-3 ori pe saptamana si sa tot cumpar oje :) Te pup si mult succes cu blogul <3
RăspundețiȘtergereEu sper ca n-ai facut gaura in buget, din cauza mea :))) nici nu stii cat ma bucur, atunci cand cineva imi împărtășește pasiunea. Te pup si te mai astept pe blog :)
ȘtergereImi place mult cum scrii! Ma atrage si desi in general nu am mai deloc rabdare, la tine citesc pana la final cu placere.
RăspundețiȘtergereAsta e un mare compliment :) te pup
Ștergere:)) i feel you.
RăspundețiȘtergerefrumoasa postare, Cris :*
Stiu :)) Te pup
ȘtergereBuna Cristina,
RăspundețiȘtergereApuc foarte rar sa comentez pe blogurile de beauty pentru ca il ultima vreme le citesc de pe smartphone :( si nu-i usor sa ma si scrii, in general doar citesti.
Insa m-am regasit 100% in postarea ta de azi. Si eu pot spune cu mana pe inima ca sunt ojoholica - dependenta mea a inceput prin 2010, si prima oja a fost OPI - Jade is the new black. Doamne, o am si acum. Apoi am inceput sa citesc bloguri de beauty, sa cumpar / comand alte si alte oje, am cunoascut oameni extraordinari din blogosfera si nu numai.
Si asa cum spuneai si tu, fiecare sticluta are povestea ei. Si parca nu sunt eu insami cand am unghii uni nude sau roz palid - eu sunt adepta extremelor, negru, albastru si neaparat cu model.
Am manichiuri pe care le iubesc din tot sufletul pentru evenimente, gen cele de iarna, Haloween, Craciun etc si niciodata nu sunt mai fericita deat atunci cand imi privesc unghiutzele.
Si tin minte cand am avut o extractie dificila de masea, si ma simteam f rau, dopata cu antibiotice m-am apucat sa-mi pictez unghiile ca sa-mi abat gandurile de la durere.
ma bucur tare mult ca am citit articolul asta, pentru ca eu nu prea am parte de sustinere in cercul de familie/prieteni (Ce-ti mai trebuie alta oja?)
Și dependenta mea adevarata a inceput cu un lac opi - opi red :))
ȘtergereDa, si pe mine ma certau ai mei ca exagerez cu ojele, dar pana la urma e plăcerea mea și sînt banii mei :))) in plus, ojele nu expira, așa ca sunt o super investitie :)) te pup
Ai scris cu suflet postarea asta! Cu drag am citit...
RăspundețiȘtergereEu nu sunt ojoholica dar te inteleg perfect!:)
Pupici!
Ilda
Lavender Thoughts
Stiu ca noi, femeile, ne intelegem pasiunile :)) Bărbaților le e mai greu :))
ȘtergereTe pup
Ne inteleg si ei, atunci cand ne iubesc! Dar uimiti (ca sa nu spun uluiti) tot raman!:)))
ȘtergereKisses!
Da, te inteleg perfect :)) Si mie imi tresare inima de fiecare data cand primesc un compliment referitor la unghii, bucuria e si mai mare cand cuvintele frumoase vin de la o persoana total necunoscuta.
RăspundețiȘtergereMai am o colega, care in momentele ei de sinceritate imi mai spune: "Dar oja asta e chiar misto", nu mi-o aduci si mie?":)))
ȘtergereEsti incurabila! :)))) Cel mai frumos articol din competitie <3
RăspundețiȘtergereClar, m-as trata numai cu un tip ca ala de-l joaca pe christian grey =)))
ȘtergereAm citit articolul cu drag si interes...intr-adevar f.frumos scris! Nu sunt genul care sa ma dau in vant dupa oje, imi plac, dar nu am nici timpul suficient de multe ori sa "ma rasfat", desi am cateva in nuante diverse, nu scumpe, desi mi-as dori, recunosc, macar una mai deosebita, pt.zile speciale! :) Si da, orice lucru din jur, frumos si unic pt.noi, are povestea proprie, care ne incanta clipele in care ne "cufundam" in amintiri!
RăspundețiȘtergereiti multumesc pentru comentariu:) ai scris foarte frumos :*
ȘtergereEu incep sa fiu o ojoholica, asa de mult imi place culoarea ojei albastre, o sa visez aceasta culoare.
RăspundețiȘtergere:)) imi pare rau daca te-am tentat prea tare :P
Ștergere